un datornic cu zece mii de talan@i. 25 Dar neav_nd acela cu ce pl[ti, st[p_nul s[u a poruncit s[-l v_nd[ pe el, \i pe femeia lui \i pe copiii lui \i toate c_te are, ca s[ pl[teasc[. 26 Deci, c[z_nd sluga aceea ]n genunchi, i se ]nchina, zic_nd: Doamne, mai ]ng[duie\te-m[ \i-@i voi pl[ti tot. 27 Iar st[p_nul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul \i i-a iertat datoria.
28 Dar, ie\ind, sluga aceea a g[sit pe unul din cei ce slujeau ]mpreun[ cu el \i care-i datora o sut[ de dinari. |i pun_nd m_na pe el, ]l sugruma, zic_nd: Pl[te\te-mi ce e\ti dator! 29 |i c[z_ndu-i la picioare cel ce era slug[ ca \i el, ]l ruga, zic_nd: Mai ]ng[duie\te-m[ \i-@i voi pl[ti... 30 Dar el nΓÇÖa vrut, ci merg_nd, l-a aruncat ]n ]nchisoare, p_n[ ce va pl[ti datoria.
31 Iar celelalte slugi, v[z_nd cele petrecute, sΓÇÖau ]ntristat foarte \i, venind, i-au spus st[p_nului toate cele ]nt_mplate. 32 Atunci, chem_ndu-l st[p_nul s[u, i-a zis: Slug[ viclean[, toat[ datoria aceea @i-am iertat-o, fiindc[ mΓÇÖai rugat. 33 Nu trebuia oare ca \i tu s[ ai mil[ de cel ce este slug[ ]mpreun[ cu tine, a\a cum am avut eu mil[ de tine? 34 |i m_niindu-se st[p_nul s[u, l-a dat pe m_na chinuitorilor, p_n[ ce-i va pl[ti toat[ datoria. 35 A\a v[ va face vou[ \i Tat[l Meu Cel ceresc dac[ nu ve@i ierta fiecare fratelui s[u, din toat[ inimaΓÇ¥.
